Note

 

Publicatie
[1] Pr. prof. Gheorghe Breharu  - Biserica Română Unită, greco-catolică, din Gherla si contribuţia sa la emanciparea social-culturalăşi afirmarea naţională a poporului român  (Editura Viaţa  Creştină – Cluj-Napoca, 2004)

 

 

Preparandia din Gherla. Scolile normale de băieţi şi fete.
[2]
Preparandia confesională greco-catolică ia fiinţă la Gherla în 1869, ca urmare a mutării în oraş a Preparandiei de la Năsăud. Dupa 1918 se transformă în Şcoala normală de băieţi, laicizată dupa 1948 şi denumită Şcoala pedagogică de băieţi (vezi si nota [3]). Şcoala corespondentă, Preparandia pentru fete (vezi şi nota [11) ), ia fiinţă în 1915, devine, începînd cu 1918, Şcoala normală de fete şi, incepînd cu 1948 pînă în 1956, Scoala pedagogică de fete (laică).

 

 

Liceul Petru Maior din Gherla
[3]
Liceul Petru Maior denumit ca-atare din 1919 dupa marea Unire, continuă activitatea  unităţii de invăţămînt înfiinţată în 1861, Gimnaziul confesional armenesc, transformat în 1894 in Liceul maghiar de stat. Denumirea Liceului Petru Maior este modificată în perioada horthystă (1940-1944). În perioada socialistă liceul poartă diverse denumiri: Şcoala pedagogică de băieţi (1948-1954), Şcoala medie nr 2 (1954-1959), Şcoala medie Petru Maior (1959-1965), Liceul teoretic Petru Maior (1965-1977), Liceul industrial Petru Maior (1977-1990). Instituţia de învăţămînt îşi reia denumirea din perioada interbelică, Liceul Petru Maior, după 1990.

 

 

Facultatea de teologie greco-catolicã (Institutul de Teologie Român Unit)
[4]
Din punctul de vedere al tradiţiilor învăţămîntului religios greco-catolic şi al predării religiei în şcoală, pînă în perioada comunistă (mai exact, 1948), Facultatea de Teologie Greco-Catolică are tradiţii notabile. Ea începe în cadrul Liceului teologic regesc episcopal domestic din Gherla (1859-1918), înfiinţat de către episcopul Ioan Alexi (1856-1863), instituţie care, mai tîrziu, sub denumirea de Seminarul Teologic din Gherla, a avut un sediu – casa Karácsony - închiriat de către episcopul Ioan Sabo (1879-1911) şi cumpărat, în 1918, de către episcopul Iuliu Hossu (1885-1970), Se continuă cu Institutul de Teologie Român Unit din Gherla (1918-1931), mutat o dată cu scaunul episcopal la Cluj şi denumit Academia de Teologie Greco-Catolică din Cluj (1931-1948). Instituţia avea ca obiectiv specializarea în predarea religiei în şcoală, a moralei civice şi a avut un loc important în cadrul pregătirii teologice în general.

 

 

Academia de muzicã Gheroghe Dima din Cluj (Academia de Muzicã si Artã Dramaticã)
[5]
Actuala academie de muzică Gheorghe Dima, din Cluj-Napoca, a fost înfiinţată în 1919. Cuprinde secţii de muzicologie, pedagogie muzicală, muzicologie, dirijat orchestră şi dirijat cor, canto, pedagogie şi regie coregrafică, instrumente şi regie de operă. Funcţionînd mai întîi sub denumirea de "Conservator", este transformată în 1931 în Academia de Muzică si Artă Dramatică pentru a deveni, în 1950 - din nou, "Conservator". În anul 1990, instituţia şi-a redobîndit, prin hotărîre guvernamentală, titulatura de "Academie".

 

 

Liceul greco-catolic Român Ioan Inochentie Micu-Klein
[6]
Liceul teologic din Cluj, a fost înfiinţat prin strădania Episcopului Iuliu Hossu (1885-1970), fiind inaugurat şi deschis la 29 octombrie 1945 sub numele de Liceul greco-catolic Român Ioan Inochentie Micu-Klein. Desfiinţarea Bisericii Române-Unite cu Roma, în 1948, a fost urmată de închiderea cursurilor liceului teologic.

 

 

Şcoala Pedagogicã de Învăţători din Cluj
[7]
Şcoala normală de băieţi din Cluj s-a deschis la 20 octombrie 1920. Dupa 1945, s-a reorganizat ca şcoală românească, revenind la tradiţia din perioada interbelică. Dupa 1948 denumirea şcolii s-a schimbat în Şcoala Pedagogică de Învăţători. Tot după acest an, durata studiilor s-a redus la 4 ani, iar în anul 1952 primeşte numele de Şcoala Pedagogică Mixtă Nr.2, deoarece fetele care urmau cursurile pedagogice au fost transferate la şcoala de băieţi.
Din 1956 în clădire funcţionează şi nou-înfiinţatul Institut Pedagogic(8) . După 1970, Şcoala Pedagogică Mixta nr 2 a fost transferată în noua clădire a Liceului Pedagogic (8) (actuala clădire a Colegiului Pedagogic  Gheorghe Lazăr (8) ).
Tumultoasa istorie a şcolii continuă: astfel în martie 1990, după schimbarea regimului comunist în România, şcoala îşi recapătă statutul firesc şi devine Liceul Teoretic Avram Iancu.

 

 

Institutul pedagogic din Cluj
[8]
În anul 1956 s-a înfiinţat, la Cluj, Istitutul pedagogic funcţionînd în aceeaşi clădire cu Şcoala Pedagogică Mixtă Nr2(7). Din 1965, s-a trecut la forma liceală de organizare iar de atunci şi pînă în 1990, şcoala s-a numit Liceul Pedagogic. Clădirea în care funcţionează în prezent şcoala a început să se construiscă în anul 1968, lucrările terminîndu-se în anul 1969. În 1970. în aceeasi clădire se instalează şi Şcoala Pedagogică Mixtă nr 2(7). În 1971 liceul a primit denumirea de Liceul Pedagogic Gheorghe Lazăr, iar din 1990 s-a revenit la denumirea de Şcoala Normala, în prezent -  Colegiul Pedagogic Gheorghe Lazăr.

 

 

Interviu
[9]
Caiete Silvane - 17 August 2007 – interviu cu prof. Marius Cuteanu realizat de Ileana Petrean-Păuşan şi Gheorghe Chende–Roman.

 

 

Articol
[10]
 Prof. Valeriu Bota – articol omagial publicat în Viaţa Creştină, nr 1, 15 ianuarie 2004.

 

 

Liceul Ana Ipãtescu din Gherla
[11]
Actualul Liceu Ana Ipătescu (cu profil economic) îşi trage rădăcinile din Preparandia pentru fete -1915 (vezi nota (2) ), denumită ulterior Şcoala normală de fete (1918) şi metamorfozată laic, în 1948,  in  Şcoala pedagogică de fete, transformată în 1956 in Şcoala medie nr 1, apoi rebotezată, în 1959, (prin simetrie cu Şcoala medie Petru Maior)  Şcoala medie Ana Ipătescu, devenita “liceu” în mai multe ipostaze: Liceul teoretic Ana Ipătescu (1963) si apoi, din 1976 pînă imediat dupa 1989, Şcoala generală cu 10 clase Ana Ipătescu şi, în final,  Liceu Ana Ipătescu (din 1990).

 

 

Folclor muzical din Mintiu-Gherlii
[12]
Aparută la Cluj în 1979. În prefaţă, muzicologul şi folcloristul dr. Virgil Medan îl caracterizează pe fostul său profesor de muzică, Tiberiu Coste, astfel: “Fire blîndă, sensibil şi foarte muzical, Tiberiu Coste a prelucrat numeroase piese corale şi vocal instrumentale, muzică de scenă  (…) unele din lucrările compuse de el au fost interpretate de formaţiile de amatori pe care le dirijează cu aleasă capacitate de nuanţare şi cu o foarte sugestivă gestică”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

© Partitura Coste 2009